Sentimente antagonice

Tristetea e un sentiment de care ne agatam cateodata pentru ca ne este atat de familiar. Oricat s-ar afirma contrar, omul este o fiinta care prefera sa ramna intr-o tara corupta pentru ca o cunoaste, inr-un oras jegos pentru ca il cunoaste, inr-o casa mica pentru ca s-a obisnuit sa se intoarca pe acelasi drum acasa, intr-o stare pentru ca a devnit parte a fiintei lui si ii e frica de schimbare. Schimbarea inseamna asumarea riscului.

Resemnarea este o starea de care ne agatam pentru ca e mai simplu sa traim cu ideea ca nu putem face ceea ce ne dorim din cauza unor factori exteriori (traiesti intr-o tara care nu iti permite, traiesti intr-un oras in care nu poti respira, stai intr-un apartament mic care te sufoca).

Oamenii nu alearga dupa fericire pentru ca le e prea frica. Prefera sa viseze cu ochii deschisi si sa ofteze regretand ca "nu sta in puterea lor".

Fericirea e atunci cand inveti sa lupti pentru tine, cand bati din picior ca un copil rasfatat si zici "Acum, vreau acum!".

Fericirea e atunci cand  te inchizi in camera ta si plangi pentru toata neputinta pe care simti ca o ai, iar apoi te ridici.

Fericirea e atunci cand stii sa zambesti doar pentru ca respiri…