Despre gemene

Dragostea si dorinta.

Rude nu intotdeuna apropiate.

Uneori nascute ca gemene , dar niciodata identice.

Dorinta : nevoia de a consuma , de a se infiltra , a devora , ingera si digera ; in ultima instanta , reprezinta nevoia de a anihila.Dorinta nu are un alt imbold mai puternic decat prezenta unui altuia diferit , a diferentei.Aceasta prezenta este intotdeuna un afront si o umilinta.Dorinta consta in nevoia irezistibila de a razbuna acest afront si aceasta umilinta.Ea reprezinta impulsul nestavilit de a anihila individualitatea din celalalt ; existenta unei entitati altfel ii repugna si o infioara ; dorinta este sedusa de promisiunea explorarii unei individualitati virgine fiind, totodata , iritata de originalitatea care nu se da batuta , de incapatanarea unui altuia de a ramane diferit. Dorinta este animata de nevoia de a "dezbraca" sau anula diferenta din ceilalti , lasandu-i , in acest fel , lipsiti de putere.Cazuta in mrejele instinctului , delectarii, explorarii si domesticirii , originalitatea se farama , de obicei , sub presiunea tentatiilor.

Ce ramane dupa ce carbunele diferentei si originalitatii este ars de flacara dorintei ? Cenusa , resturi irecuperabile , lipsite de resurse.
Resursele atrag , cenusa inutilizabila dezgusta.Dupa parjolul dorintei , resursele sunt cenusa.

Se pare ca , dupa stoarcerea originalitatii si aruncarea la gunoi a carapacei acesteia , dorinta tinde sa se risipeasca ; treaba fiind facuta , dorinta isi cauta alt locatar.In esenta ei , dorinta inseamna nevoia de a distruge.Indirect , nevoia de autodistrugere a sinelui ; dorinta este contagioasa , de la nasterea ei si pana la moarte.Acest lucru este , insa, un secret bine pazit ; o taina tinuta departe chiar de sine insusi.

Dragostea , pe de alta parte , semnifica impulsul de a avea in grija si de a conserva obiectul acestui impuls.Dragostea este centrifuga, dorinta, centripeta.Dragostea este nevoia de expansiune , de trecere "dincolo" , de depasire a limitelor orizontului.Ea isi doreste sa ingereze , sa absoarba si asimileze subiectul in obiect , si nu viceversa , asa cum se intampla cu dorinta.Dragostea inseamna multiplicare a lumii , fiecare adaugire adusa de ea purtand amprenta eului care iubeste ; in dragoste, sinele este , putin cate putin , trasplantat in univers.Eul care iubeste se amplifica spre lume prin daruirea catre obiectul iubirii .Dragostea reprezinta supravietuirea eului prin originalitatea sau diferenta celui iubit.Dragostea semnifica nevoia de a proteja , hrani si adaposti ; ea este insufletita de necesitatea de a mangaia , alinta si alina , ferita fiind cu o armura impenetrabila fata de sagetile geloziei.
Daca dorinta vrea sa consume , dragostea vrea sa posede.In timp ce implinirea dorintei este concomitenta cu anihilarea obiectului ei , dragostea se amplifica pe masura ce ia in stapanire si se implineste pe masura trecerii timpului.Dorinta este autodistructiva , dragostea se perpetueaza prin ea insasi.
Asemeni dorintei , dragostea este o amenintare pentru obiectul ei.Dorinta isi distruge obiectul , distrugandu-se astfel pe sine insasi ; plasa protectoare de paianjen pe care dragostea o tese grijulie in jurul obiectului ei , transforma obiectul in sclav.Dragostea ia prizonieri si ii ingrijeste in inchisoarea din ea ; ea pune stapanire din nevoia de a avea grija de ostatecul ei.

Dorinta si dragostea actioneaza pe cai incrucisate.Dragostea este o panza de paianjen intinsa pentru eternitate ; dorinta este o stratagema de a fi scutit de povara de a tese o panza de paianjen.Prin natura ei , dragostea se straduieste sa perpetueze dorinta.Dorinta , pe de alta parte , nu suporta catusele dragostei.