Cioran sambata dimineata

"Totul este posibil si nimic nu e posibil; totul e permis si nimic. In orice directie ai apuca, nu este mai bine decat in nu importa care alta. Ori realizezi ori nu realizezi nimic, ori crezi, ori nu crezi, totuna e, precum totuna e daca taci sau daca strigi. Poti gasi totului o justificare, precum nu poti gasi niciuna. Totul este in acelasi timp ireal si real, absurd si firesc, fantastic si plat. Nici un lucru nu poate fi pus inaintea altuia, precum nicio idee nu e mai buna decat alta. De ce sa te intristezi de tristetea ta si sa te bucuri de bucuria ta? Ce-ti pasa daca lacrimile tale sunt de placere sau de durere? Iubeste-ti nefericerea si uraste-ti fericirea, amesteca totul si confunda totul. Renunta la distinctii, la diferentieri si la planuri. Fii ca un fulg dus de vanturi sau ca o floare purtata de valuri. Fii rezistent unde nu trebuie si las unde ar trebui. Cine stie daca in felul acesta nu vei fi mai castigat? Si daca nu castigi, ce e daca pierzi ceva? Orice castig este o pierdere, precum orice pierdere este un castig. Pentru ce oamenii mai asteapta o atitudine determinata, idei precise si vorbe corecte?"

"Maturatoare de praf de stele"

Oare cate sensuri se pot comprima in aceste cuvinte? Oare cate sentimente putem nutri si putem asimila din aceste cuvinte?... Va zic eu: multe. Sa va prezint un sens propriu si doar atat... nu vreau sa plictisesc.

In ultima perioada am trecut prin foarte multe, extraordinar de multe ... din diverse perspective. M-au pus la zid si m-au tintit direct in inima, in adancul sufletului. Am cazut, am incercat sa ma ridic, am cazut din nou. M-am ridicat, am facut pasi marunti si am mers inainte. Probabil gravitatia e "vinovata" pentru aceasta reusita. Pentru ca eu singura nu as fi putut. Dar am invatat ca orice pierdere si orice nereusita ma face mai puternica, imi da forta sa vreau sa devin mai buna si mai perseverenta. Viata e o lupta pe care trebuie sa o ducem la bun sfarsit, indiferent de cat de grea se dovedeste a fi si indiferent de cate ori ne impiedicam si ne-o luam peste nas. Probabil ca v-ati saturat ca si mine de altfel sa tot auziti vorbe... si nimic mai mult. Am realizat insa ca atunci cand faptele sunt incompatibile cu vointa ta, vorbele sunt creatoare de speranta si adevarate manuale de perseverenta. Trebuie doar sa stii sa le asculti si sa le pui deoparte in inima ta... Orice incurajare si orice vorba buna sunt binevenite.

De ce "maturatoare de praf de stele"... pentru ca uneori "matur" si  arunc undeva departe amintirile urate, desi imi mai aduc aminte de ele pentru a-mi da forta necesara sa merg inainte, pentru ca uneori vreau sa le "devorez" intru totul pentru a le putea sterge odata pentru totdeauna... si pentru ca alteori "matur" roadele reusitelor mele... o schita dusa la bun sfarsit, un boboc de floare inflorit, un zambet si o privire calda, o strangere de mana...

Ma infrupt din roua diminetii, ma joc cu soarele, ating stelele, vorbesc cu florile... Astea sunt "stelele" mele. Si vreau sa le "matur" intr-un ungher al sufletului meu, sa ramana acolo pentru vesnicie. Frumusetea sta in detalii. Nu in lucrurile mari. Speranta si bunavointa sunt in mine.

Cu mine

Cateodata te plictisesti....te plictisesti rau de tot. 

Si te chinui in zadar sa gasesti ceva de facut, ceva care sa te scoata din starea asta....si te gandesti...si te gandesti.

Nimic!

Nu-ti trece nimic prin minte. Si te apuca nervii si apoi incepi sa te gandesti aiurea. Si incepi sa vorbesti prostii, sa razi fara rost. Si din starea aia de moleseala dai in una de nepasare...spui cate-n luna si-n stele de te intreaba oamenii daca ai baut ceva. 

Nu! 

Pur si simplu te plictisesti. Mi se intampla uneori...

Apoi incep sa imi aduc aminte ce am facut nu stiu cand si ce a spus nu stiu cine si ce ar fi trebuit sa fac de fapt si cum ar fi trebuit sa reactionez. Si incepi sa bati campii. Iti pui intrebari gen "cum ar fi fost oare daca....?", apoi incepi sa gasesti diferite variante si, bineinteles, o alegi pe cea care iti convine mai mult si data viitoate iti propui sa te risti, sa nu mai tii cont de presupusele consecinte. Si stai asa si vorbesti si te certi cu tine si iti dai sfaturi si iti faci propuneri si incepi sa-ti agreezi "prezenta". Si uite asa iti dai seama ca nu esti singur, esti cu tine. Esti tot timpul cu tine, chiar si atunci cand esti singur, mai ales atunci cand esti singur. Si nu te mai plictisesti, stai la povesti cu tine, te contrazici singur.

Cateodata chiar ma intreb daca am eu o problema sau e normal sa stai la discutii cu tine... Normal, anormal....pentru mine sunt o companie placuta atunci cand ma plictisesc.

Revelatie?

In concluzie ... e cel mai important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!