Am fost educatata si m-am autoeducat pana acum ca un om "sensibil" este un om slab - daca un om nu se poate descurca de unul singur atunci cand se afla in momente dificile (mai ales din punct de vedere emotional) inseamna ca nu esti suficient de puternic si suficient de stapan pe tine pentru a face fata consecintelor faptelor tale sau vicisitudinilor vietii.
M-am obisnuit sa ma inconjor de oameni pe care ii puteam eu ajuta, carora le puteam inveseli ziua prin cele mai mici surprize.
DA! Imie este mult mai usor sa fiu o buna prietena decat sa accept o mana intinsa prieteneste sau un umar de suport. Imi este dificil sa ma dezgolesc in fata unei alte persoane emotional si sentimental, sa las frau liber si sa incerc sa temperez cat se poate micul dictator din capul meu care este mereu obsedat de a detine controlul si de a pastra bine fixata masca impenetrabila de dura, de "I can handle everything".
Prietenii se schmba si se transforma odata cu noi, insa cel mai mult se modeleaza de-a lungul vietii conceptul persnal despre prietenie.
Daca la gradinita cel mai bun prieten al meu era colegul care dormea in patul de langa mine si imi facea cadou pe furis desertul lui de la masa de pranz sau mici braduti parfumati de pus in masina ("imprumutati" bineinteles din Dacia familiei), la scoala prietena cea mai buna imi era evident si colega de banca - imparteam orice si petreceam aproape fiecare clipa impreuna. Liceul a fost perioada grupului de prietene. Cele 4 prietene care formau un cerc exclusivist, cu gesturi si amintiri comune, cu secrete nevinovate impartasite in prag de seara "la scara".
In facultate s-a pastrat tiparul cercului de prietene insa s-a modificat distributia, iar eu ca un actor de succes am trecut cu brio examenul adaptarii la noul mediu. Caracteristici comune, necesitatea initiala de acomodare la impartirea spatiului personal cu alte 4 fete, necesitate ce apoi s-a transformat in placere si obisnuinta, ajungand pana la dificultatea de a ne separa cararile de adulti la finalul povestii parcurse impreuna.
Fiecare dintre aceste prietenii a dainuit de-a lungul anilor. Desi nu ne mai intalnim atat de des, faptul ca am facut o parte din drum impreuna fost atat de norocoasa sa le am alaturi de mine si sa ma ajute sa pictez cate putin din tabloul meu.
La un moment dat insa, cand lumea s-a clatinat tare si luminita de la capatul tunelului viselor mele a parut ca paleste (si inca nu sunt sigura daca e o pana de curent sau chiar se stinge), abia atunci am pus putin pe hold tot amalgamul de evenimente, ganduri, trairi si emotii care ma bombardeaza constant si m-am uitat in jur.
Am vazut cat de norocoasa sunt sa am alaturi oameni care nu spun nimic, nu afiseaza zambete comode de incurajare si nu dau "sfaturi".
Unii imbratiseaza cand te astepti mai putin, sau chiar daca in povestea lor tocmai a pornit o avalansa se opresc sa te intrebe ce mai faci, ba chiar sunt unii care nu fac decat sa apara iminent in calea ta sau sa te sune la miez de noapte pentru ca si-au adus aminte de lista pe care am semnat-o impreuna candva demult, altii apar in prag cu un zambet timid si o invitatie la film- acasa la tine, in patul tau mare cu muuuulte perne - ea aduc imbratiseara, caldura,zambet si somn linistit.
Dar dintre toti acestia numai o persoana e speciala...e foarte diferita de mine, dar nu imbinarea dintre ying si yang conduce la intreg si la perfectiune?:D
Cine altcineva ma poate scoate din sarite proband muuulte haine pe care nu le cumpara doar ca sa se simta mai bine si apoi merge cu mine la o inghetata exact inainte de a se inchide mall-ul? Sau cine imi explica de ce este enervant sa ii ia cineva din farfurie exact atunci cand este cu mana pe cartoful prajit din fata mea, sau pe paharul de suc, sau pe....Cand sunt cu bateria pe minus cine ma face curioasa cu o asa zisa surpriza iar a doua zi imi strecoara in palme o masca de fata relaxanta (exact din aceea pe care e prospectam la sesiunea de see-shopping dinainte de salariu), sau un sirag de margele (magice e clar), sau un Kinder country pe scaunul masinii (pe care nu l-am observat si l-am descoperit mult mai tarziu, gata topit).
Mai presus de toate aceste clipe de magie pe care mi le daruieste este alaturi de mine tacut atunci cand ma astept mai putin, exact cand credeam ca nu mai ajunge, asteapta cuminte langa mine greaua incercare povestind cu daruire despre dentina de calitate ;;) si-mi intinde o mana sincera cand o fac eu pe viteaza.
Multumesc missy! >:D<
This is from me to a true magic friend...
