Viata ca un joc...de sah

Azi m-am decis sa multumesc tuturor celor care au aparut in viata mea pentru a-mi spune toate lucrurile evidente pe care eu nu le pot vedea inca. Vorbind insa de sincronicitate ;;)...este evident ca toate aceste lucruri nu puteau aparea in viata mea decat atunci cand eram pregatita sa le aud si mai ales abia dupa ce am inceput sa invat sa simt.

Mai mult insa imi multumesc mie pentru ca mi-am dat voie sa experimentez in ultima vreme o serie de emotii trairi fara a le mai inabusi cu logica si ratiune.

P.S. Nu imi vine sa cred ca pana si yahoo messenger comploteaza cu Universul. Am primit un mass offline care spunea:

"Succesul si esecul, de obicei, nu constituie rezultatul unei singure intamplari.Esecul este rezultatul faptului ca ai neglijat sa dai un telefon…sa mai mergi un kilometru, doi…sau sa spui “te iubesc”.Asa cum esecul este o urmare a hotararilor marunte, succesul este rezultatul unei initiative si al ducerii ei la bun- sfarsit…al perseverentei…al unei exprimari profunde a iubirii."

Am salvat lumea?

P.S....nu chiar azi....mai degraba joi, dar se va vedea in timp sigur

New wave

Am citit undeva intr-un calendar magic ca nu poti intelege fericirea de a avea tot ceea ce ai decat dupa ce le pierzi si apoi Universul iti ofera sansa de a le recastiga. Doar asa poti sa apreciezi adevarata vaoare a lucrurilor, oamenilor, emotiilor care te inconjoara si mai ales valoarea de OM pe care o ai.
Dar fara a mai incerca sa ma ascund vorbind la persoana a III a singular...adresandu-ma indirect oglinzii "EU" ascunsa dupa un perete impersonal.
Imi este atat de greu sa spun ca incepe sa imi placa de mine, de noul impuls creativ si energetic pe care il simt? Realizez acum ce poate mi s-a spus de catre altii de cateva ori (bine, de mai mult ori) ca ma pierd in incercarea de a "salva pierduti" si a ma cobora la niveluri inferioare pentru ca apoi sa imi fie greu sa raman la acel nivel si in acelasi timp sa imi accept calitatile si plusurile care ma diferentiau si ma faceau sa ma simt intrusa in medii in care nu numai ca stagnam dar ma si sufocam in acelasi timp.
Inteleg acum cat de hranitor e pentru suflet si pentru creier un mediu in care ma pot dezvolta si manifesta asa cum simt si cum pot. E reconfortant un mediu in care nu sunt nevoita sa aleg un vocabular simplist pentru a evita sa fiu neinteleasa.
Dupa o experienta de invatare pe toate planurile nu pot decat sa ma bucur de linistea sufleteasca pe care am primit-o cadou, acceptarea propriilor actiuni si sinceritatea fata de mine (bine, inca sunt in proces de recunoastere a Sinelui, acceptand in primul rand EU-l).
Exercitiul meu de defulare in virtual pare sa se transforme intr-un exercitiu de crestere si dezvoltare auto-dirijata, desi nu pot nega sprijinul Universului care imi trimite neincetat resurse, situatii si persoane care ma surprind si imi spun ceea ce eu nu am curajul inca sa admit.
MULTUMESC

Pe pozitiv

Desi nu ma asteptam la o revenire pe sine atat de curand, se pare ca ziua de azi mi-a prins bine, dupa un weekend plin de emotii alaturi de cei dragi. Mi-am dat seama ca functionez la parametri ideali atunci cand am treaba, cand mintea imi este pusa intens in functiune.
Ciudat este cum unele lucruri care par atat de aproape inca pe axa timpului sunt in acelasi timp atat de neclare si de indepartate pe axa sentimentala. Nu ma grabesc sa trec peste evenimentele pe care le-am trait in trecutul apropiat deoarece cred si simt ca trebuie sa le pastrez inca proaspete in minte pentru a putea sa-mi insusesc toate invatamintele pe care am avut prilejul sa le primesc prin aceste experiente. Este insa reconfortant sa nu mai doara ci doar sa existe.

Suflu nou ...

....desi Oana zice ca e din anul II, mie mi se pare ca Universul mi-a trimis tocmai azi videoclipul asta, pentru ca sufletul meu are atatea sa-mi spuna...dar mai ales pentru ca reincep sa aud muzica...de data asta mai matur, mai calm si ...mai EU

Amurg...

Aici  vroiam sa pun doua poze in amintirea povestii care a fost...in loc de epilog...dar pentru ca nu pot publica imaginea lui pe un site cu acces nerestrictionat (plus ca abia acum mi-am dat seama ca noi de fapt nu avem poze impreuna, ceea ce ar fi trebuit sa evidentieze clar anumite trasaturi ale relatiei), ii voi permite muzicii sa spuna, in locul nostru........... 

THE 

END

Replici dupa seism

Azi noapte, dupa o zi de liniste si discutii mai mult decat hranitoare pentru suflet cu oameni care ma uimesc in fiecare zi pentru pofta de viata si optimismul de care dau dovada (mersi A. si R. pentru ca zambiti zilnic), am deschis fereastra de mess care ma punea in contact cu el...de la un simplu "salut" discutia a deviat. Poate amandoi aveam nevoi sa stabilim unele lucruri insa, pentru a nu vorbi in numele lui...eu aveam nevoie sa stbilesc unele lucruri...nu ma asteptam la sensibilitate..insa a avut dreptate: nu numai eu am trait aceasta relatie.

Azi am vorbit din nou...la telefon. Am dat bip si m-a sunat...am fost pentru cateva momente tentata sa reintru in caruselul ametitor al cuvintelor neputincioase, dar apoi am simtit in vocea lui regretul pentru ca mi s-a intamplat si frica pentru ca i s-a intamplat.

Previziuni

Rac

Dragostea oarba nu va fi pentru tine anul acesta. Vei fi mult mai atenta decat in anii trecuti atunci cand trebuie sa iti oferi inima pe tava.

Poate ca nu va fi un an teribil de romantic, insa iti va aduce echilibrul emotional pe care l-ai cam pierdut in anii trecuti.

Chiar daca 2010 se anunta a fi un an in care esti mai mult singurica, este mai bine sa fii singura decat nefericita alaturi de un barbat nepotrivit.

In vara anului 2010 vei avea parte de cateva relatii care nu se vor finaliza asa cum iti doresti, insa iti vor aduce un plus de aventura.

Din interior...

Vineri seara in bratele lui...insemna pentru mine totul, ca si cum nu conta ce a fost si ce va mai fi. Ne-am dat ragaz timp de o saptamana pentru a ne gandi la noi si la ce ne dorim. Dragostea pe care o simt insa nu mai e vulcanica, pasionala si dependenta ca sambata dimineata cand a plecat din imbratisarea mea relaxat. Dragostea exista, insa e linistita, impacata.
E la fel de intensa ca dragostea pentru soarele dintr-o zi pefecta de iulie cand te bucuri de arsita pe marginea apei, desi stii ca vei iubi soarele si intr-o zi mohorata de octombrie.
Daca nu te-ai uitat in urma cand ai plecat..daca nu ai simtit nevoia de mine ieri, azi si maine...fii liber si iubeste-ma in soapta.

Si de la capat...

Ce fac atunci cand golul din mine e atat de gol incat ramane doar liniste...nu ma pot gandi la nimic..nu mai simt nici durere, nici speranta, nici regret, nici iubire, nici ura. Ma simt pe mine...ca si cand m-am nascut din nou si trebuie sa invat sa respir, sa traiesc, sa ma definesc.

E ciudat cum o asemenea turnura in viata te poat determina sa cresti sufleteste...nu credeam ca pot fi bucuroasa pentru ca am trait asa ceva...insa numai asa pot intelege ce m-a determinat sa actionez cum am facut-o atatia ani, de ce nu am fost niciodata multumita de ceea ce am facut si de ceea ce am obtinut.

Mereu am incercat sa impresionez pe ceilalti si sa i fac sa se simta bine cu mine, uitand principalul motiv pentru care exist pe pamant...sa ma simt eu bine si sa ma bucur de aceasta aventura care inseamna viata.

E nevoie oare de un seism atat de puternic pentru a invata sa nu te mai uiti pe geam sau sa cauti oglinzi favorabile ci sa iti faci curaj sa te uiti la tine cu ochii largi deschisi?

Dezgolit(a)....

Ciudat e sa simti in acelasi timp si usurare si apasare...am ajuns la un punct terminus in care mi-am dat seama ca ceea ce credeam pana acum nu este valabil. Chiar sunt oameni in viata mea care ma iubesc chiar daca...sunt parintii mei ...si de atatea ori cand am simtit presiunea de a ma ridica la niste standarde pe care le credeam esentiale pentru iubirea lor si pentru legitimitatea mea in familie..acum am ramas fara asta..fara ambitia de a raspunde unor standarde, fara nevoia de a fi la inaltime...cel putin nu pentru altii...insa asa ma defineam eu ca persoana, iar acum..Cine sunt?
As vrea sa ma pot vedea asa cum altii spun ca ma vad...insa in momentul asta nu pot sa cred ce spun ei pentru ca eu nu ma vad asa...
Acum cand nu mai are nimeni asteptari de la mine ...cand vine acceptare fara sa o fi imaginat vreodata, indiferent de ce se intampla...acum sunt nevoita sa ma auto-definesc..sa ma privesc eu pe mine prin ochii mei...si nu imi place ce vad...caut puterea in mine de a merge mai departe. Va veni si ziua aia insa...abia cand vezi ranile incepe sa doara...pana atunci e amorteala, nestiinta, inconstienta.
2010 chiar e anul in care vo invata sa cred in mine...nu asta am cerut Universului...sa cred eu in mine mai presus de orice altceva si de oricine? Am zis ca vreau sa invat sa am incredere in mine..si cum mai bine pot invata decat ajungand la zero si invatand sa merg din nou...ca un olog care se ridica din scaunul cu rotile care i-a fost umbra ani de zile...asa cum mie mi-au fost cuvintele celor din jur...
Si cand ma gandesc ca nu am vrut sa fac aceeasi greseala ca EI si nu le-am spus crezand ca nu vor putea accepta asta..doar am auzit ani la randul ca "tu trebuie sa fii mai sus decat noi, sa realizezi ce nu am facut noi". De ce nu am avut curajul sa-mi traiesc povestea si m-am complicat incercand sa umplu goluri din povestile celorlalti? De ce m-am simtit mereu ca o intrusa?
Ma bucur ca nu am repetat istoria pentru ca nu suportam sa-mi refaca ea povestea...

In noapte

Cand se intampla sa-ti mearga rau de dimineata..merge rau toata saptamana, mai ales daca incepe de luni.
- nu gasesc locul si rostul ....pierdut EU
- discutii interminabile inutil si furtuni emotional-sentimentale care ma consuma
- spart far masina
- colega de servici bolnava
- telefon mobil mort asezonat cu incarcator greu de recuperat
- dezgolire emotionala
- dezamagire
- regret
- secrete dezvaluite...

Pasarea Pheonix a ars in intregime...cenusa se recompune incet....

Din nou....acasa?

Simteam nevoia sa fug din "cuibul parintesc". Sunt oare o persoana rea pentru ca uneori prea multa afectiune din partea lor ma sufoca si in acelasi timp ma subjuga...

La drum...

Ma apucasem sa scriu dintr-o nevoie pregnanta de a scoate din mine toate gandurile si ideile care ma acompaniaza in noptile insomniace (si care devin din ce in ce mai dese). Saptamana care a trecut, desi plina de evenimente, a fost in mod clar dominata de auto-cenzura. M-am ferit sa mai scriu aici pentru ca e locul in care am promis ca voi fi sincera. Iar zilele care au trecut nu au fost dominate neaparat de aceasta sinceritate.
Insa a venit ziua de vineri si de teama groaznica a unei nopti nedormite in patul meu matrimonial care se toceste pe o singura parte, am decis sa plec spre casa parintilor...luminita aceea de la capatul tunelului pe care singura mi l-am creat din ce in ce mai lung...luminita care uneori te incalzeste, alteori te frige si te orbeste insa mereu te atrage ca un magnet.
Asa ca vineri seara am plecat eu si Gargarita mea, in compania lui Freddy Mercury la radio si Pall Mall si Red Bull pe post de copiloti. Ceata densa si laptoasa a fost cea carea creat decorul perfect asortat cu starea mea de spirit si cu evenimentele din saptamana care a trecut...consistenta neclara, densitate apasatoare, lentoare placuta, incertitudine...
M-am gandit la mine, la noi, la el, la ei....la tot ce inseamna Universul meu. Care e acelasi cu Universul oricui, numai ca m-am incapatanat atat de mult sa ii vad numai partea intunecata incat acum, cand sunt atat de aproape de lumina si zambete...imi e frica de ce as putea descoperi.
Drumul, desi il cunosc ca in palma, mi s-a parut nou si neprevazut. Este pentru prima oara cand m-am ratacit in Vaslui, ocazie cu care am vazut gara vasluiana si un cartier ce mie mi s-a parut ca seamana foarte mult cu Nicolina I.
Cand m-am apropiat de casa deja cantam, eu si Anouk de data asta - "Nobody`s wife" si m-am surprins zambind..Da! Sunt "nevasta nimanui" insa cred ca 2010 va insemna pentru mine sa redevin "a mea".

Insa cel mai frica imi este in continuare sa fiu Eu, pentru ca m-am obisnuit atat de mult sa fiu oricine altcineva!

Despre mine in cuvintele lui Paler

Zodia Racului

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aş întâlni printre amintiri
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş târî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri şi nevinovati,
după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenţi
pâna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,

cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.

Din nou in Iasi

Am revenit in orasul care de aproape 6 ani mi-a devenit "acasa", oras de care ma leaga bucurii si tristeti, placeri si dureri, vise marete de copil naiv si profunde dezamagiri...insa magica putere pe care o are asupra mea nu pot decat sa o simt cu toti porii pielii din momentul in care trec podul ce marcheaza intrarea in "casa".
Mi-era dor de Iasi insa in acelasi timp simt ca am lasat o parte din mine si "la ai mei", in orasul natal...as vrea sa ma simt atat de in siguranta ca acolo, dar nu pot renunta la adrenalina pe care mi-o ofera zi de zi si nici la apusul care troneaza in fiecare seara deasupra Bulevardului Independentei, protejand parca forfota oamenilor...asta e imaginea care mi-a cucerit sufletul din prima.
De cum am ajuns in Iasi am urcat de am vizitat Copoul...i-am prezentat gargaritei (noua mea masina) locurile in care am crescut ca adult, peisajele de care ma leaga atatea si atatea momente magice...si nu am putut sa nu multumesc Universului, cand am ajuns acasa, ca mi-a oferit posibilitatea sa descopar orasul care se potriveste cel mai bine suletului meu de "rac autentic".

New begining

A inceput si 2010. Am petrecut la cumpana dintre ani alaturi de parintii mei. Desi initial reticenta la aceasta idee insa fortata de imprejurari si pentru a nu petrece seara de una singura acasa....alegerea s-a dovedit a fi inspirata si placuta.
Sper ca tot 2010 sa fie ca primele ore din an...linistite, placute, simple si ..MAGICE