E ciudat cum dupa un lung sir de intamplari/persoane/lucruri care ma obosesc si ma seaca ingrozitor mai gasesc puterea sa ma bucur de ceva. Viata mea e alcatuita din perioade ciclice in care ma entuziasmez de ceva/cineva, ajung undeva aproape de punctul culminant si apoi o iau la fuga inapoi pana la saturatie. Mi-e frica de punctul culminant/momentul de glorie sau cum mai vreti voi sa-i spuneti. Mi-e teama ca dupa el urmeaza vidul/golul absolut/ gaura aia care inghite tot fara drept de apel. Vreau sa provoc evenimente marete, sa schimb persoane, sa fac ceva si cand momentul cel maret apare, fug undeva inapoi in mine. Mi-e frica sa dau tot din mine si probabil de aia nu iese ceea ce-mi propun.
Nu cred ca ar putea cineva sa ma condamne sau cine m-ar putea condamna ar fi un pic ipocrit. Cati dintre noi n-au ratat ceva in viata lor din cauza fricii sau din cauza impresiei ca a doua zi nu ar putea sa o mai ia de la capat dupa ce au dat tot? Ca nu mai exista resurse, ce sens ar mai avea dupa ce te-ai golit sa mergi mai departe? Viata noastra e o continua lupta pentru ideal si maret si cand ne apropiem de el, lasam sa cada ceva pentru a avea un pretext sa ne intoarcem. Pentru ca nu ar mai avea nici un sens sa continui dupa ce ai atins punctul maxim si cand spun punctul maxim, ma refer la the one, the only, cel care consuma si rade tot.
Sunt catalaogata/ criticata/condamnata/etichetata drept lasa de multe persoane. Sunt inteleasa de prea putini si cei care ma inteleg o fac pentru pretextul ca imi sunt prieteni, desi prietenii te incetinesc cel mai mult, iti gasesc scuze si pretexte ca sa nu te mai gandesti la ce-ai pierdut. Dusmanii te ridica, te ambitioneaza sa arati ca poti mai mult. Si daca poti acel mult, te-ai pierdut pe drum, pentru ca ai uitat sa respiri si sa te bucuri de simplu si frumos. Si acum mi se pare la fel de miraculos ca reusesc sa gasesc resurse in mine pentru a merge mai departe, asta pentru ca le-am pastrat acolo in mine, intr-un coltisor, cand am fugit de momentul maret. Pentru ce sa mergi mai departe, sa dai tot si sa faci ceva, sa lasi pentru mai incolo ca sa mai ai de unde?
Sigur ca atunci cand momentul va veni, voi sti sa dau totul fara frica. Pentru ca mie imi plac caderile si depresiile. Stiu sa ma ridic singura dupa fiecare dintre ele.
Sa le zambesc ironic si sa le strig: credeati ca nu ma mai pot ridica? doar sunt maestra in chestiunile astea.
Genetic, suntem construiti pentru astfel de "up and down". De ce ? Si eu mi am tot pus intrebarea asta si nu am gasit un raspuns credibil. Probabil ca asta ne face mai puternici, sau poate ca chestiile de genu ne ambitioneaza si mai mult sa inaintam prin viata.
RăspundețiȘtergereContinua !
Genetic vorbind, suntem rezultatul a 3-4 milioane de ani de evoluţie continuă. Nu suntem "proiectaţi" pentru up&down (pentru asta avem mingi) - ţelul nostru este să cristalizăm şi să atingem supraomul (Nietzsche a creionat destul de bine conceptul în "Aşa grăit-a Zarathustra")
RăspundețiȘtergereHopurile despre care vorbeşti cu atâta patos, le consider o temă bună de cărţi ieftine - ori în cel mai bun caz, de analiză psihologică; surogate ce compensează lipsa unui scop pentru ziua, săptămâna ori anul ce urmează -
Nu mai comentez acest profil, pt ca se pare ca aici traiesc doar genii.
RăspundețiȘtergereNu inteleg de ce pe un blog pana acum incognito s-au gasit doua orgolii masculine care sa se lupte in ideologii, perspective filosofice si maiestria condeiului. Respect ar insemna sa comentati, daca intr-adevar aveti interes, doar ceea ce scriu eu, nu sa va dati replici acide unul altuia. Dar din nou, e o chestie de perspectiva.
RăspundețiȘtergereMda, hai s-o dam pe Spinoza de acum: "Binecuvantati sunt oameni slabi ce se cred buni, doar pentru ca nu au gheare"
RăspundețiȘtergereDe ce trebuie sa existe mereu o extrema in exprimarea opiniilor? Da, evolutia vine din dezbatere dar nu e posibila fara negociere si ajungerea la un numitor comun. Plus ca ce ai afirmat acum nu este decat dezamagitor pentru ca observ o atitudine ironico-defensiva ceea ce nu face cinste unor principii solide si opinii conturate.
RăspundețiȘtergereCred ca rezolvarea problemei este gresita pentru ca nu au fost fixate bine premisele.
RăspundețiȘtergereExtrema despre care vorbesti nu este altceva decat rezultanta factorilor educationali + factorilor sociali (se mai gasesc in proportii mici si alti factori).
In legatura cu evolutia - intr-adevar, vine din dezbatere, negociere .. insa care este scopul evolutiei? Edison spunea candva ca non-violenta duce la cea mai inalta forma de etica si sunt de acord cu el - insa respectarea acestei idei incalca dreptul de a exprima ceea ce gandesti - chestie care mie-mi pare a fi de o importanta capitala cand in calcul apare casuta "Trimiteti un comentariu".
In legatura cu atitudinea mea ironico-defensiva care nu-mi face cinste - a fost un pas in spate cu intentia de a domoli focul de la inimioara domnului/doamnei Narcis.