duminică, 13 martie 2011

Contravis

Am intrezarit persoana-jumatate. Imi completa mana lipsa, cea cu care nu reuseam sa sciru exact cum simt. Imi mai daruia un ochi, sa observ mai bine realitatea, o nara, sa simt mirosul bucuriei, o buza, sa gust din placere si un picior, sa pot ajunge in toate locurile in care mi-as fi dorit sa fiu. 
Cel mai important, imaginatia a luat si ea amploare, mi-a trimis aripi si am zburat. Inalt, aer, ideal. Dupa aceea, jumatatea mea a plecat sa daruiasca si altora ceea ce primisem eu.
Nu de alta, dar fericirea daca dureaza prea mult, te poate apasa prea tare, pana devii mic-mititel si nu mai esti capabil de lucruri marete. Devii lenes, de prea multe fericire. Trezita fara mana, ochiul, nara, buza si imaginatia mea, mi s-a parut ca totul devine brusc inutil. M-am speriat si m-am dus sa ma ascund inauntrul meu. Imediat au aparut alte si alte jumatati, dar parca eu tot nu voiam sa renunt la prima.
Ttotusi, cu un pic de rabdare, am incercat sa descopar si altele. Pana la urma, am ajuns la trista concluzie ca eu sunt un intreg. Si un intreg cu o jumatate e ceva incomplet.
Asa ca o sa-mi caut un intreg… un intreg e ceva mai mult de o jumatate, o sa aiba rabdare sa ma descopere si intuitie sa ma ghiceasca. un intreg nu pare asa de maret ca o jumatate, totusi un intreg e mult mai profund. Pentru asta ma inarmez cu multa-multa rabdare …. si asa o sa am universul meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu