Despre barbati

Nu sunt un exeget în ceea ce priveşte tipologiile de relaţii şi bărbaţi, aş putea bate câmpii şi munţii despre muşte miere şi bondari dar contribuţia mea la tema este ridicol de subţire.
Dat fiind că viaţa mea e un spectacol avangardist, alienat de cele mai frumoase utopii, bărbaţii la care eu mă gândesc, se pot împărţi în două clase: bărbaţi care ar trebui să îmi placă, dar nu îmi plac, şi bărbaţi care nu au niciun motiv să îmi placă, dar îmi plac.
Bărbaţii din viaţa mea au fost aleşi pe principiul lui “îmi pace, îl simt, îl vreau”, nu pe ideea de “îmi trebuie”. Fără raţiuni, fără calcule lucide, fără a consulta prealabil extrase de cont, arbori genealogici. Dacă mi-a căşunat, am vrut, am luptat să-l am.
De-a lungul şi de-a curmezişul ultimilor ani am avut parte, de întâlniri cu bărbaţi a căror existenţă nu mi-a atins decât mintea. Cu alţii, m-am întâlnit la o suetă, seara la portiţa şi stând aşa braţ la braţ, furând o sărutare, am vrut a desluşi mersul lumii ăsteia, ajungând la ireconciliabile îndepărtări, din motiv de scări valorice prea mici ori prea înguste.
Nu sunt de acord cu celelalte femei care dacă n-au noroc în dragoste, sustin ca e doar din vina unor mutaţii genetice, care au transformat bărbaţii în vite – ce-i drept, încălţate.
Pentru a găsi un bărbat care merită, trebuie să parcurgi drumul bolovănos şi greu, al relaţiilor incerte, care necesită strădanii, care îţi mănâncă zilele şi majoritatea nopţilor, dar care te obligă să fii vie şi îţi garantează o antiteză totală cu un sistem automatizat care acţionează pe baza unui program stabilit.
Eu prefer să o iau dar de-a lungul drumului asta - desi simt cum mi se zdrelesc genunchii şi sufletul - decât să păşesc pe drumul uşor al relaţiilor călduţe, plictisitoare, total lipsite de focuri de artificii, de pasiune răvăşitoare, de strădanii frenetice.
Într-adevăr în jungla asta mai rişti să dai şi peste de porci, măgari şi oarece bovine, e doar un ghinion statistic, nicidecum o eroare de selecţie.