marți, 7 iunie 2011

Dincolo

Te-ai intrebat ce este dincolo de tine?
Dincolo de mintea si scenariile tale?
Dincolo de vitrinele pline de lucruri stralucitoare si scumpe pe care ti le doresti dar mereu ai altceva de facut cu banii, mult mai urgent si mult mai practic?
Dincolo de oamenii pe care ii iubesti sau ii urasti, de oamenii pe care ii cunosti sau nu i-ai cunoscut inca, dincolo de griji si fericire?
Dincolo de timpul pe care il consumi si dincolo de timpul ce te consuma?
Dincolo de locuri si mase de oameni ce iti starnesc instant sentimentul de agorafobie?
Dincolo de frica de singuratate, de esec, de iubire sau de oameni?
Dincolo e moartea. Moarte peste tot, in toate formele ei, cu toate mastile ei: moartea corpului, moarte creierului, moarte sufletului, moartea naturii.
Toate acele lucruri inainte de moarte vor doar sa ne tina mintea ocupata, sa nu avem timp sa ne gandim, sa incercam sa traim facand abstractie de ea. Ea este singurul adevar cert pe care nimeni nu vrea sa il afle. Si nu, nu m-am transformat intr-un fel de hedonista a mortii, nu dezvolt placeri pentru ea, dar intr-o lume nesigura ea e capatul sigur. E capatul la care ne vom intalni la final, chiar daca nu am ajuns sa ne cunoastem.
Oare cati ne intrebam ce se afla dincolo de noi?
Ce ne rezerva Universul dupa "Marea Trecere"?

Un comentariu:

  1. Ar trebui să fii fericită, asta este dovada că unele ţeluri pot fi (şi ar trebui) atinse înainte de punctul acela - nu de alta, dar de vreun secol încoa' este a' naibii de aglomerată ieşirea din viaţă.
    Cum crezi că ne-am simţi dacă am afla într-o bună zi că suntem nemuritori?

    RăspundețiȘtergere