Despre masti din nou

Imi pare ca in seara asta am mainile slabe, incep sa fie lungi si umane.
Cu oase proeminente si vene foarte vizibile.
Imi place sa ma uit la ele cum tastează.
Sunt subtiri cand vreau sa le vad subtiri si sunt groase cand sunt prost dispusă.
Am unghiile scurte, iar şapte din zece sunt doar scurte pentru ca sunt roase. Adânc.
Imi rod unghiile din clasa a 7a. Am facut o pauza in clasa a 12a si in anul II de facultate. Pentru o luna, respectiv doua, au fost frumoase si feminine. Semanau cu cele ale mamei. Nevoia de a le roade e exact ca nevoia de tigara cu care traiesc. Nu sunt dependentă de tigări, nu am fost niciodată, dar simt dorul, cheful, dorinta de le manui, a le gusta si a le inhala. Mă întreb aceasi poveste se aplica si la cola? Adevărul e ca gustul ei mă linişteşte, mă calmează, nu a fost niciodata vorba de sete, dar oare nu sunt acestea măşti la dependente?
Nu am sa scriu despre dependentă , despre detaliile mici din viata de zi cu zi sau despre lucruri feminine si frumoase.
E vorba de mască.
Scriu despre măştile pe care iubim să le purtăm.
Sunt mastile de zi cu zi, masca de dimineată, masca de noapte, masca de iesit la bere, masca de prietenie, masca de intelegere, masca de indiferentă, masca de arogantă, masca de placere, masca de frica, masca de dorinta, masca de minciuna si tipul mastilor continua cu fiecare framantare, atitudine sau gand pe care il avem.
Fiecare mască are un motiv pentru care există, un cusur si un leac bine ascuns in mintea fiecăruia dintre noi.
La început folosirea măştilor e doar o joaca, apoi e o mica satisfacţie pana când învăţam din aceste ele cum sa ne comportam si cum sa reacţionăm făcând teste cu ele si ajungând sa le purtam in geanta atunci când ieşim din casa.
Le selectam apoi dintr-o paleta larga de opţiuni, paleta a cărui volum e direct proporţional cu experienţa in domeniu, criteriile alegerii fiind situaţia, oameni si dorinţa de încercare – care masca merge mai bine aici azi?
Cu toate acestea, nu mă gandesc deloc la ipocrizie sau la persoane cu “doua fete” cand spun de măsti, mi se pare un adevar, o părticică de real ce e in fiecare dintre noi, fie că stă pitit intr-un colt, fie că ne invadează ziua cu mii de culori.