A iubi este insasi legea vietii! Este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca invatam plini de iubire (cu pasiune) vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil. Daca vom gandi atunci cand suntem plini de iubire, gandurile noastre vor capata profunzime si stralucire. Gandurile care se cladesc prin iubire vor fi mai luminoase decat razele soarelui.
Toate acestea si multe altele apara atunci cand iubirea este prezenta in fiinta noastra.
A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta.
Pentru ca iubirea sa poate intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea. Un om egoist nu va putea sa iubeasca. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum finitul nu poate sa se compare cu infinitul, tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde este lumina.
Atat timp cat tu ceri ceva in schimbul iubirii tale, inseamna ca nu ti-ai depasit egoul. Cum poate sa incapa nelimitatul in ceva limitat? Atata timp cat suntem egotici, iubirea noastra nu este iubire. Este altceva ce seamna cu iubirea, dar nu este iubire. Poate fi atractie sexuala, poate fi mila, poate fi respect, poate fi nevoia de a proteja sau de a fi protejat, dar nu este iubire. Pe toate acestea, noi le numim iubire, dar ele nu sunt altceva decat reflexe limitate ale iubirii nelimitate.
Sa invatam sa iubim cu adevarat, fara a cere vreodata ceva in schimbul iubirii noastre. Ba dimpotriva, sa ne bucuram ca ni se permite sa manifestam iubirea. Par nebunesti aceste cuvinte astazi cand o asemenea iubire este aproape de negasit. N-o mai intalnim nici in filme (nici macar in filmele de desene animate). Dar atata timp cat cineva o mai pomeneste si isi doreste din toata inima sa o manifeste, mai exista o speranta ca ea sa renasca. Iubiti-va din toata inima pe voi insiva si nu va fie rusine de aceasta iubire. Foarte multi oameni se urasc pe ei insisi, de cele mai multe ori fara un motiv real, doar din plictiseala sau o ignoranta crasa. Iubiti-va asa cum sunteti daca doriti sa va transformati. Nu asteptati sa va transformati pentru a ajunge sa va iubiti, pentru ca nimic nu poate fi transformat in bine, in lipsa iubirii.
"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insutui", dar cum sa-ti iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti?
Asa cum te ingrijesti de propria ta viata, ingrijeste-te de viata tuturor si atunci viata ta va capata o dimensiune sublima.
Şi Goethe avea o idee asemănătoare, considera iubirea ca fiind calea spre echilibru, frumuseţe şi siguranţă.
RăspundețiȘtergereÎn ciuda cuvintelor potrivite, nu pot totuşi să nu comit o fărădelege şi să întreb - a reuşit cineva să iubească şi a II-a oară? Dacă da, a făcut-o cu aceeaşi forţă? nebunie? nepăsare?
Dacă răspunde cineva la toate întrebările cu "da", vreau şi eu reţeta. Ideal ar fi ceva care să nu conţină un sezon pe la Spitalul de Pshiatrie, hapuri sau vreo lobotomie.
Dacă totuşi răspunsul începe cu "nu" sau "nu chiar" ori "a fost ceva diferit" şamd - este greşită oare concluzia că iubirea este un sentiment care se învaţă? Un simplu sistem evolutiv ce, independent de sistemul nostru cognitiv, ne ghidează paşii spre împlinirea afectivă?
De iubit poti iubi de milioane de ori, cu aceasi intensitate, forta, pasiune insa difera poate gradul de nebunie si modul de manifestare. Dragostea e magica si se transforma mereu, chiar si in aceeasi relatie de-a lungul timpului. Evolueaza, creste, se impiedica si se ridica iar, exact ca cei implicati in poveste. Si da, dragostea se invata...de la cei dinaintea noastra, de la cei din jurul nostru, de la cel de langa noi, dar mai ales de la noi insine cu fiecare pas pe care il facem pe drumul asta al dragostei.
RăspundețiȘtergere