Ciudat cum poti sa treci de 1000 de ori prin aceleasi locuri si sa nu observi anumite detalii.
Ciudat cum poti sa vezi 1000 de detalii si sa pierzi din vedere ansamblul. ciudat cum poti sa iubesti 1000 de persoane si sa o ratezi pe a 1001-a, cea potrivita.
Ciudat cum poti sa spui 1000 de vorbe si sa n-o rostesti pe cea care trebuie.
Ciudat cum te poti plimba prin viata ca intr-un labirint, incurcandu-te tot mai mult, cand poate ca iesirea e chiar sub nasul tau.
Ciudat cum iti place sa complici totul, sa cauti intelesuri tainuite, sa te ghidezi dupa harta comorii ascunse, cand totul e simplu si e exact asa cum pare a fi. ciudat cum in spatele unor randuri modeste, intelegi cu totul altceva si gasesti noi si noi sensuri, indepartandu-te tot mai mult de ce a gandit persoana care a scris ce a scris.
Ciudat cum iti gasesti din orgoliu un scut, cand de fapt e o arma care te doboara.
Ciudat cum vrei sa te distrezi si ratezi bucuriile vietii.
Ciudat cum plangi si nu te eliberezi, suferi mai mult.
Ciudat cum de viata asta e un mister.
Ciudat cum vorbesc de TU si se rasfrang cuvintele in EU.
Ciudat cum poti sa vezi 1000 de detalii si sa pierzi din vedere ansamblul. ciudat cum poti sa iubesti 1000 de persoane si sa o ratezi pe a 1001-a, cea potrivita.
Ciudat cum poti sa spui 1000 de vorbe si sa n-o rostesti pe cea care trebuie.
Ciudat cum te poti plimba prin viata ca intr-un labirint, incurcandu-te tot mai mult, cand poate ca iesirea e chiar sub nasul tau.
Ciudat cum iti place sa complici totul, sa cauti intelesuri tainuite, sa te ghidezi dupa harta comorii ascunse, cand totul e simplu si e exact asa cum pare a fi. ciudat cum in spatele unor randuri modeste, intelegi cu totul altceva si gasesti noi si noi sensuri, indepartandu-te tot mai mult de ce a gandit persoana care a scris ce a scris.
Ciudat cum iti gasesti din orgoliu un scut, cand de fapt e o arma care te doboara.
Ciudat cum vrei sa te distrezi si ratezi bucuriile vietii.
Ciudat cum plangi si nu te eliberezi, suferi mai mult.
Ciudat cum de viata asta e un mister.
Ciudat cum vorbesc de TU si se rasfrang cuvintele in EU.
Este ciudat cum cele unsprezece "ciudatenii" devin o normalitate, ele regasindu-se in fiecare dintre noi.
RăspundețiȘtergereAr fi placut - o zi pe an - sa incalcam cu totii, la alegere, 6 puncte.
(Acum ar trebui sa spui: degeaba scapam de 6 ciudatenii, daca zilele in care-o facem nu coincid.)
Cine defineste pana la urma ciudatenia si normalitatea? Raspunsul standard este societatea. Dar societatea de cine este definita? Din pacate nu putem alege sa incalcam in mod constient aceste "(a)normalitati" cotidiene pentru ca tin de neprevazut.
RăspundețiȘtergereUniversul asta...
mmm, am renuntat de ceva vreme sa privesc societatea si sistemele normale/normate prin prisma unui sistem stratificat de conventii; realitatea vazuta de ochii mintii mele este mult mai bine definita de matematica fractalilor + o suma a culturii si a determinismului genetic, in care noi putem interveni doar involuntar, efectele actiunilor noastre eludandu-ne procesele cognitive.
RăspundețiȘtergereIn virtutea acestei idei, da - pot spune ca nu vom putea niciodata atinge constient linia destinului nostru, limita noastra concretizandu-se in "mix the cards again".
In viata totusi, pentru unele lucruri chiar merita sa lupti, fortand in acest fel mana norocului/destinului. Sau mai stii? poate asta este chiar calea pe care neprevazutul ti-a asternut-o in fata.
Stii ce esate cel mai ciudat? Ca oamenii au uitat sa mai fie ei insisi si fiecare isi creeaza o identitate/personalitate ireala.Fiecare incearca sa fie fiecare, cand e atat de simplu sa fim noi insine.Irealitatea creata in mintea omului va ajuta la perpetuarea speciei umane.
RăspundețiȘtergereA si daca scrierea de mai sus este creatie proprie, felicitari pt dezvoltarea "ciudatului", ai scris dragut.
O viata frumoasa.
Da am uitat sa fim "sine" in momentul in care am devenit "eu". Un eu pe care ni-l daruim singuri treptat pe masura ce incercam din rasputeri sa ne facem loc intre semenii nostri. Dar pana la urma ajungem sa construim ceva atat de diferit din micile bucati de puzzle pe care le luam de la toti cei din jurul nostru - fie ei modele, eroi sau antieroi - incat uitam care era prototipul, dar mai ales, uitam care era baza de lacare am pornit.
RăspundețiȘtergereDin pacate la un moment dat mastile devin parte din intreg si sunt atat de firesti incat nu putem respira fara ele.
Foarte adevarat ce spui, dar sa nu uitam ca fiecare dintre noi suntem diferiti, deci inca de la nastere asistam la cel mai mare miracol al vietii.Ne nastem pt a trai diferit, urmand tot odata niste carari bine stabilite de oamenii mai inainte de noi. E adevarat ca suntem zguduiti in propria cochilie atunci cand nu ne gasim punctul de sprijin, dar ce rost ar mai avea viata daca nu am fi mereu intr o continua cautare.
RăspundețiȘtergereCiudat e faptul ca fiecare secunda din viata noastra este total diferita de urmatoarea si stii ce i si mai ciudat? Ca fiecare secunda se repeta la nesfarsit si totusi e atat de diferita una de alta...
De la nastere suntem cu totii diferiti, ba chiar de mai inainte, de la celelalte nasteri prin care am trecut in vieti pe care doar o parte arhaica a creierului nostru isi mai aduce aminte. Ce ne face identici la nastere si pana pe la 2 ani este puterea de a fi noi.
RăspundețiȘtergerebravo. Daca m ai putea auzi, ai fi vazut cum te aplaud pentru acest raspuns plin de intelepciune.
RăspundețiȘtergereMultumesc?
RăspundețiȘtergerecu placere! era de bine faza cu aplauzele .
RăspundețiȘtergere