Sa ma intind asa incet, sa ma culc in mine, sa las timpul sa zburde prin organe, sa dea inapoi, sa dezgroape amintiri, sa impleteasca oase, sa faca el ce stie mai bine si apoi sa ma trezesc. Sa-mi spun ca e o gluma proasta, ca o sa zambesc cu gura pana la urechi, ca eu nu sunt de fapt compusa din doua parti, ca de fapt sunt una si aceeasi, mereu la fel, mereu cu dorinta de a face bine. Ca joc mereu cu cartile pe masa, ca exista fericire si eu stiu ce este, ca nu mi-e frica. Ca nu ma mir de mereu surprinzatoarea si complicata fiinta umana, ca oamenii nu se supara fara motiv si ca exista un coltisor unde o sa-mi fie bine. Ca nu o sa fiu mereu singura, mereu plina de voie-buna, ca o sa stiu sa sufar cand trebuie, atat cat trebuie si o sa si arat lucrul asta. Ca nu exista oameni nehotarati, ca nu m-am purtat asa, ca prietenii nu m-au recunoscut, ca ei ma vad mereu ca pe acea persoana care rade mereu, se simte bine si e puternica pana la cer si inapoi. Ca totul a fost pe dos si m-am trezit dintr-un vis mare si frumos si ca o sa stiu sa o iau tacticos de la capat. Ca nu o sa vorbesc numai ca sa nu va dati seama, ca nu o sa umplu spatii moarte cu conversatii care nici macar nu ma intereseaza, ca o sa traiesc clipa mea suspendata la intensitate si capacitate maxima. Ca atunci cand o sa fiu intrebata: "Ce iti trebuie ca sa fii fericita?", o sa pot sa raspund:
Ca nu exista rani si ca nimeni nu dispare.
Stii ce as vrea eu?
RăspundețiȘtergereSa te vad mergand prin aglomeratia de ganduri pe care le ai si sa faci abstractie de ele.Sa te lasi purtata de mireasma lucrurilor bune pe care sufletul tau le pastreaza, acolo unde numai el stie.
Si...stii ce as mai vrea?
Sa zambesti stiind ca cine stie ce ciudat iti lasa mesaje pe blog, cu toate ca astea te fac sa schitezi un zambet.
Zilnic, fiecare dintre noi inotam in propriul ocean de ganduri, vise, temeri si aspiratii. Si ca orice ocean, magia si viata sunt adanc. Cine stie ce Groapa a Marianelor se afla in fiecare...la general vorbind bineinteles.
RăspundețiȘtergereIn particular, chiar am zambit la citirea comentariului tau:).
a si inca ceva:
RăspundețiȘtergereDaca ar fi sa "as vrea", atunci as vrea ca toti sa fim egali si diferiti totodata.
Si as mai vrea sa fim cu toti buni, mai buni si mai deschisi la comunicare.
Traim intr o lume de muti, iar comunicare e doar in spatiul virtual. Din nefericire nevoia de interactiune nu mai este satisfacuta din cauza vremurilor si schimbarilor inutile care tot apar pe planeta noastra.
Spatiul virtual ciunteste nevoia de interactiune insa in acelasi timp si protejeaza.
RăspundețiȘtergereAproape adevarat raspunsul tau.
RăspundețiȘtergereDe cedoar aproape adevarat?
RăspundețiȘtergereAproape adevarat pt. ca spatiul virtual nu face decat sa nevirtualizeze in totalitate. Da e interesant sa cunosti o multime de oameni cu care sa socializezi virtual, dar tocmai asta ne face sa ne inchidem si mai si in inchisorile in care deja locuim de foarte mult timp.
RăspundețiȘtergereSemnat: Endorfinul
Ne inchidem dintr o anumita perspectiva, insa uneori virtual poti fi mai mult tu cu tine decat in cotidian. Ca si copii mici care "joaca un rol" pentru a se pregati pentru maturitate sau pentru a-si exprima frustrarile, adultii folosesc virtualul pe post de ...costum de protectie
RăspundețiȘtergere