Intre Cineva si Celalalt

Merg pe drum si privesc in jurul meu. Despartiri. La tot pasul, lumea se desparte. Ea de el. El de ea.

Cineva sta pe loc. Plange. Celalalt pleaca mai departe. Cioburi peste tot. De inimi sparte. Tipete mute. De suflete inecate.

Se spune ca primim fiecare ce meritam. Dar nu. Nu e asa. Primim  fiecare ceea ce permitem.

Inainte ma opream  sa plang alaturi de ei.  Sa zambesc. Sa mangai. Sa ajut.  Acum nu mai pot. Nu mai am cu ce. Zambetele-mi sunt pe numarate si am devenit zgarcita. Bratele-mi  sunt amortite. A curs o vesnicie de la ultima imbratisare. Si-un urias de piatra imi biciuie simturile. Sau poate astea nu-s decat scuze. Ieftine. Poate ca nu-mi mai pasa. Poate am inceput sa raspund la nepasare. A ta. A lui. A tuturor. Si am strans, in mine,  multe raspunsuri.

Cineva plange. Se aude pana aici. Probabil celalalt a plecat. S-a plictisit. Sau, pur si simplu, altcineva i-a zambit mai frumos.  Nu are importanta. S-a intamplat acum, probabil mai devreme. Sigur s-ar fi intamplat mai tarziu. Oamenii nu mai au rabdare sa asculte, sa se cunoasca, sa creasca impreuna, sa daruiasca, sa se priveasca. Oamenii nu mai vor sa se arate. Nu mai vor sa comunice. Nu mai vor sa riste. Ei nu se mai opresc. Sa inteleaga. Sa ierte.  Sunt mult prea grabiti. Iubesc in graba. Cineva plange degeaba!

Inainte m-as fi oprit. Acum privesc de la distanta, zambesc trist si merg mai departe. Fiecare cu drumul sau. Sub un cer cu mii de toane.  Prea multe drumuri paralele. Prea multe departari.

Mi s-a spus odata: „ai grija cand arunci cu bumerangul… se-ntoarce cand te astepti mai putin”.  De atunci il tin pe al meu in teaca. Sa evit surprizele… placute… neplacute… Altii il folosesc. Arunca odata cu el mii de vorbe: vorbe de bine… vorbe de ocara… Arunca iluzii peste tot. Adevaruri. Minciuni.  Arunca iubiri. Am aruncat si eu… demult de tot… Si s-a intors. M-a pocnit cand uitasem de el.

Cineva plange, dar nu mai plange in mine.

In alta galaxie, celalalt plange. Celalalt a plecat. S-a saturat, s-a plictisit, sau poate doar a innebunit. Cineva nu mai vrea nimic. Celalalt o vrea inapoi. Radacinile sunt mult prea puternice. Inelele nu se rup usor. Probabil cieneva nu va reusi, dar macar incearca.

Celalalt plange, dar nu mai plange in mine.

Prea multe despartiri. Dar eu  merg inainte. Am numai ziduri in urma mea. In fata, se asterne o zare. Dupa colt, stiu ca se intersecteaza drumuri. Se strang maini, se schimba zambete, se daruiesc imbratisari si se fac popasuri… pentru iubire.