sâmbătă, 22 octombrie 2011

Despre bunici plecati departe...

Iubitii mei bunici, azi v-am regasit in poze si memoria m-a ajutat sa vad din nou tabloul perfect al copilariei mele alaturi de voi.
Si am simtit in fiecare privire a voastra o dragoste nemarginita. Mi-au dat lacrimile si am plans ca un copil ascuns intr-un copac desfrunzit.
Am retrait intr-o secunda, intens, toata experienta mea cu voi. Iubire si caldura. Asta simt.
Atat pe profund incat….plang si multumesc lui Dumnezeu ca ati fost pe pamant.
Ca ati fost bunicii mei de suflet, oameni simpli si frumosi care m-au invatat ce inseamna sa respecti, sa fii corect, sa iubesti, sa muncesti si sa te bucuri de tot ceea ce primim, bun sau rau.
Mi-e sufletul plin si ma simt un om bogat…Multumesc!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu