Am revenit in orasul care de aproape 6 ani mi-a devenit "acasa", oras de care ma leaga bucurii si tristeti, placeri si dureri, vise marete de copil naiv si profunde dezamagiri...insa magica putere pe care o are asupra mea nu pot decat sa o simt cu toti porii pielii din momentul in care trec podul ce marcheaza intrarea in "casa".
Mi-era dor de Iasi insa in acelasi timp simt ca am lasat o parte din mine si "la ai mei", in orasul natal...as vrea sa ma simt atat de in siguranta ca acolo, dar nu pot renunta la adrenalina pe care mi-o ofera zi de zi si nici la apusul care troneaza in fiecare seara deasupra Bulevardului Independentei, protejand parca forfota oamenilor...asta e imaginea care mi-a cucerit sufletul din prima.
De cum am ajuns in Iasi am urcat de am vizitat Copoul...i-am prezentat gargaritei (noua mea masina) locurile in care am crescut ca adult, peisajele de care ma leaga atatea si atatea momente magice...si nu am putut sa nu multumesc Universului, cand am ajuns acasa, ca mi-a oferit posibilitatea sa descopar orasul care se potriveste cel mai bine suletului meu de "rac autentic".
Mi-era dor de Iasi insa in acelasi timp simt ca am lasat o parte din mine si "la ai mei", in orasul natal...as vrea sa ma simt atat de in siguranta ca acolo, dar nu pot renunta la adrenalina pe care mi-o ofera zi de zi si nici la apusul care troneaza in fiecare seara deasupra Bulevardului Independentei, protejand parca forfota oamenilor...asta e imaginea care mi-a cucerit sufletul din prima.
De cum am ajuns in Iasi am urcat de am vizitat Copoul...i-am prezentat gargaritei (noua mea masina) locurile in care am crescut ca adult, peisajele de care ma leaga atatea si atatea momente magice...si nu am putut sa nu multumesc Universului, cand am ajuns acasa, ca mi-a oferit posibilitatea sa descopar orasul care se potriveste cel mai bine suletului meu de "rac autentic".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu