Ce fac atunci cand golul din mine e atat de gol incat ramane doar liniste...nu ma pot gandi la nimic..nu mai simt nici durere, nici speranta, nici regret, nici iubire, nici ura. Ma simt pe mine...ca si cand m-am nascut din nou si trebuie sa invat sa respir, sa traiesc, sa ma definesc.
E ciudat cum o asemenea turnura in viata te poat determina sa cresti sufleteste...nu credeam ca pot fi bucuroasa pentru ca am trait asa ceva...insa numai asa pot intelege ce m-a determinat sa actionez cum am facut-o atatia ani, de ce nu am fost niciodata multumita de ceea ce am facut si de ceea ce am obtinut.
Mereu am incercat sa impresionez pe ceilalti si sa i fac sa se simta bine cu mine, uitand principalul motiv pentru care exist pe pamant...sa ma simt eu bine si sa ma bucur de aceasta aventura care inseamna viata.
E nevoie oare de un seism atat de puternic pentru a invata sa nu te mai uiti pe geam sau sa cauti oglinzi favorabile ci sa iti faci curaj sa te uiti la tine cu ochii largi deschisi?
:)i love your latest postings
RăspundețiȘtergereUn seism emotional (criza emotionala daca vrei) poate avea efectul asta. Depinde de tine cum directionezi schimbarea.
RăspundețiȘtergere@alexandra: multumesc. U`ve been like a ray of sunshine in a cloudy day for me this weekend>:D<
RăspundețiȘtergere@cosmin: sa spunem ca azi am avut din nou tendinta sa o iau de la capat..sa sun, sa lupt...dar m-am hotarat sa astept. Ceva bun mi se pregateste..simt eu asta:)
P.S. Multumesc inca odata pentru povestea ta.