luni, 11 ianuarie 2010

La drum...

Ma apucasem sa scriu dintr-o nevoie pregnanta de a scoate din mine toate gandurile si ideile care ma acompaniaza in noptile insomniace (si care devin din ce in ce mai dese). Saptamana care a trecut, desi plina de evenimente, a fost in mod clar dominata de auto-cenzura. M-am ferit sa mai scriu aici pentru ca e locul in care am promis ca voi fi sincera. Iar zilele care au trecut nu au fost dominate neaparat de aceasta sinceritate.
Insa a venit ziua de vineri si de teama groaznica a unei nopti nedormite in patul meu matrimonial care se toceste pe o singura parte, am decis sa plec spre casa parintilor...luminita aceea de la capatul tunelului pe care singura mi l-am creat din ce in ce mai lung...luminita care uneori te incalzeste, alteori te frige si te orbeste insa mereu te atrage ca un magnet.
Asa ca vineri seara am plecat eu si Gargarita mea, in compania lui Freddy Mercury la radio si Pall Mall si Red Bull pe post de copiloti. Ceata densa si laptoasa a fost cea carea creat decorul perfect asortat cu starea mea de spirit si cu evenimentele din saptamana care a trecut...consistenta neclara, densitate apasatoare, lentoare placuta, incertitudine...
M-am gandit la mine, la noi, la el, la ei....la tot ce inseamna Universul meu. Care e acelasi cu Universul oricui, numai ca m-am incapatanat atat de mult sa ii vad numai partea intunecata incat acum, cand sunt atat de aproape de lumina si zambete...imi e frica de ce as putea descoperi.
Drumul, desi il cunosc ca in palma, mi s-a parut nou si neprevazut. Este pentru prima oara cand m-am ratacit in Vaslui, ocazie cu care am vazut gara vasluiana si un cartier ce mie mi s-a parut ca seamana foarte mult cu Nicolina I.
Cand m-am apropiat de casa deja cantam, eu si Anouk de data asta - "Nobody`s wife" si m-am surprins zambind..Da! Sunt "nevasta nimanui" insa cred ca 2010 va insemna pentru mine sa redevin "a mea".

Insa cel mai frica imi este in continuare sa fiu Eu, pentru ca m-am obisnuit atat de mult sa fiu oricine altcineva!

2 comentarii:

  1. de ce nu incerci sa fi tu sa nu spui sau sa povestesti cum ai vrea tu sa fie situatia (evenimentul)dar defapt in realitate nu-i chiar roza sau neagra acea situatie. nu te cunosc personal ,dar din ce scrii si cum scrii esti o persaona care vrei ca toata lumea sa te placa si sa fii"nr one" tot timpul (nu crezi ca vrei prea mult ).cred ca la aptitudinile si capacitatea ta mintala si intelectuala iti cam faci tu probleme care de fapt nu sunt.cred ca trebuie asa cum am comentat anterior sa discuti toate problemele tale cu unul dintre cei mai apropiati din familie sora frate mama sau tata dar cred cai mai bine u unul dintre frati

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa stii ca ti-am ascultat sfatul si culmea, am vorbit cu mama intr-un moment in care nu credeam ca pot face asta. M-a ajutat mult faptul ca am purtat acea conversatie.

    RăspundețiȘtergere