Ciudat e sa simti in acelasi timp si usurare si apasare...am ajuns la un punct terminus in care mi-am dat seama ca ceea ce credeam pana acum nu este valabil. Chiar sunt oameni in viata mea care ma iubesc chiar daca...sunt parintii mei ...si de atatea ori cand am simtit presiunea de a ma ridica la niste standarde pe care le credeam esentiale pentru iubirea lor si pentru legitimitatea mea in familie..acum am ramas fara asta..fara ambitia de a raspunde unor standarde, fara nevoia de a fi la inaltime...cel putin nu pentru altii...insa asa ma defineam eu ca persoana, iar acum..Cine sunt?
As vrea sa ma pot vedea asa cum altii spun ca ma vad...insa in momentul asta nu pot sa cred ce spun ei pentru ca eu nu ma vad asa...
Acum cand nu mai are nimeni asteptari de la mine ...cand vine acceptare fara sa o fi imaginat vreodata, indiferent de ce se intampla...acum sunt nevoita sa ma auto-definesc..sa ma privesc eu pe mine prin ochii mei...si nu imi place ce vad...caut puterea in mine de a merge mai departe. Va veni si ziua aia insa...abia cand vezi ranile incepe sa doara...pana atunci e amorteala, nestiinta, inconstienta.
2010 chiar e anul in care vo invata sa cred in mine...nu asta am cerut Universului...sa cred eu in mine mai presus de orice altceva si de oricine? Am zis ca vreau sa invat sa am incredere in mine..si cum mai bine pot invata decat ajungand la zero si invatand sa merg din nou...ca un olog care se ridica din scaunul cu rotile care i-a fost umbra ani de zile...asa cum mie mi-au fost cuvintele celor din jur...
Si cand ma gandesc ca nu am vrut sa fac aceeasi greseala ca EI si nu le-am spus crezand ca nu vor putea accepta asta..doar am auzit ani la randul ca "tu trebuie sa fii mai sus decat noi, sa realizezi ce nu am facut noi". De ce nu am avut curajul sa-mi traiesc povestea si m-am complicat incercand sa umplu goluri din povestile celorlalti? De ce m-am simtit mereu ca o intrusa?
Ma bucur ca nu am repetat istoria pentru ca nu suportam sa-mi refaca ea povestea...
de curand a avut loc un evenimet tragic pentru mine "a plecat tata acolo unde eu nu-i mai pot cere ajutorul in a ma asculta si a-mi da povete care ma enerva'da acum realizezca nu am avut timp pana la 36 de ani sa stau de vorba cu el si sa ascult tot ce ma enerva si totusi mi-a vrut numai bine si tot timpul a fost mandra de FATA lui.Cred ca ai prea multe complexe de personalitate trebuie sa te comporti "egoist"cum crezi ca-ti este bine tie si cum am spus anterior cei mai buni prieteni sunt sora(frate) mama tata.CU straini cat stiu mai putin cu atat esti mai enigmatica si mai dorita , trebuie privit inainte si nu inapoi .Tata avea o vorba "CE NU TE OMOARA TE INTARESTE " dar nu face aceasi greseala de 3 ori pentru ca atunci dai in prostie si intotdeauna e mai usor sa fii iubit decat sa iubesti tu .ATENTIE MARE LA REPETITII
RăspundețiȘtergereMultumesc mult ca ai impartasit putin din povestea mea cu tine. Ai dreptate in ceea ce spui tu cu privitul inainte si cu egoismul, insa este dificil sa ajungi intr-un punct in care, dupa ce aproape 25 de ani ti-ai ghidat viata pe principiul "daca fac asta ce vor crede..., vor fi mandri de mine?" iti dai seama ca nu te placi tu pe tine si ca de multe ori ai luat decizii in functie de ce credeai ca asteapta ceilalti de la tine si de ce isi doreau ei. Astfel pierzi contactul cu ce e in interior...insa brusc te trezesti la realitate si ai cateva bucati de puzzle in mana pe care incerci sa le construiesti singur, fara instructiuni.
RăspundețiȘtergereati multumesc ca tu ai avut timp sa intri in dialog virtual .Tot ce a-i scris pana acum este oarecum si o parte din tineretea mea de fata nici prea frumaoasa nici prea evidenttata de grup(dar tu vad ca ai multi prieteni si mult talent la scris si faorte multa sensibilitate sufleteasca)(chiar acum mi-a venit o ideie DE CE nu te apuci de scris dupa parerea mea ai talent parca a-i fi fost la litere)dar sa stii ca a fost un om care ca un bun pedagog ma invatat ca totul e sa nu ma agat de oameni balast care nu au aceleasi ambitii ca mine . IMI DORESC FOARTE MULT CA TU SA-MI SCRI MAI MULT DESPRE REALIZARILE TALE (DE LA TINE AM ANVATAT CUM TREBUI SA DEPASESC SI EU TEMERILE MELE)SI CRED CA DE ACUM SA ANVATAM AMANDOUA CUM SA NE FIE CEL MAI BINE NOUA. Tragem aer in piept ca soldatul sovietic si mergem inainte . TATi meu zicea ca atunci cand cer mai mult te cert mai mult atunci sunt mandru ca stiu ca orice ai face nu mai dezamagit niciodata
RăspundețiȘtergerenu stiu cine esti insa nu pot sa iti scriu decat daca as avea o metoda de a te contacta...astept sa iesi din anonimat si sa capti contur ca individualitate...am o banuiala ca esti din Bucuresti, Iasi, Braila sau Barlad..deci nicidecum banateanca..
RăspundețiȘtergere