Croatia m-a facut sa zambesc. E soarele de la capatul tunelului.
Croatia miroase a mare curata si albastra. Uneori verde, dar cel mai adesea albastra.
Miroase a spuma de valuri care se sparg de pietre.
Miroase a terase acoperite de ciorchini uriasi de struguri sau smochine.
Croatia miroase a pini si a flori ce uneori par a iesi din piatra.
Croatia miroase a colb. Dar e un miros frumos, auzi colo minune, nu-i praful ce te sufoca pe tine in oras.
Din praf cresc smochini batrani, care fac – auzi alta minune – smochine. Si nu-s alea din pungi, pe care le stiam, sint fara plastic pe ele. Le iei binisor din copacel, musti, au alt gust, da-s bune.
Croatia miroase a lime mici si puternic parfumate.
Miroase a sare de mare uscata pe pielea bronzata la malul marii.
Si mai miroase a liniste. Linistea e peste tot. Linsitea perfecta tulburata doar de zgomotul valurilor sparte de pietrele mici si multicolore.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu