Imi spunea cineva candva ca voi simti o placere deosebita daca ma arat modesta, naiva, supusa, cu aerul ca inteleg cat mai putin sau nimic din ceea ce mi se spune, dar in acelasi timp sa inteleg totul si sa privesc cu detasare ceea ce se intampla si cu o linistita ironie.
Poate ca nu am experimentat prea des acest sfat, dar de cele cateva ori (putine, intr-adevar) am avut o satisfactie nebuna. Nu aveam o privire de atotstiutoare, dar nici una tampa. Nu ma erijam in detinatoarea adevarurilor absolute, dar nici nu paream omul din epoca de piatra. Nu ca acel om ar fi fost prost, ci pentru ca nu cunostea atatea sensuri ale vietii si-ale cuvantului. Aveam o figura normala, ma comportam aproape ireprosabil, doar ca nu comentam unde se astepta sa comentez si nu faceam referiri acolo unde se credea ca ele ar fi necesare. Surpriza de pe chipul celor care-mi asteptau reactiile (nu acestea, ci ceea ce credeau ei ca voi face sau spune) era nedisimulata. Nu aveau timp sa se gandeasca si la aceasta posibilitate (de-a nu comenta, de-a asculta, de-a fi detasata). Poate ca era un joc de-al meu, dar, la un moment dat, mi s-a parut crud. Plus ca putea denatura.
Acum incerc sa-mi exprim parerile, sa las sa se observe pe fata mea ce cred despre un subiect sau altul, dar parca nu mai am aceeasi figura, parca nu mai este aceeasi placere. Insa sunt cu constiinta impacata ca nu insel, ca nu mint. Macar prin gesturi sa par normala. Nu ca n-as fi, dar totul este interpretabil si oamenii se pot lansa in aprecieri care mai de care mai abracadabrante.
O sa inchei cu ceva frumos. N-am spus eu, poate n-a spus-o nici cel de la care am auzit-o. Mi-a placut si v-o impartasesc. Sau mi-o repet mie insami:
"In infinitul timpului si al spatiului, ne-am intalnit in aceeasi nebuloasa, in acelasi sistem solar, in acelasi secol, pe aceeasi planeta, in generatii apropiate sau asemanatoare, in acelasi continent sau chiar in aceeasi tara, poate si-n acelasi oras, si totusi ne uram, ori cel putin suntem indiferenti unul fata de altul, in loc sa ne aruncam unii in bratele altora, inteligenti si prosti, buni si rai, frumosi si urati, inmarmuriti de spaima naturii infinite si ostile."
Poate ca nu am experimentat prea des acest sfat, dar de cele cateva ori (putine, intr-adevar) am avut o satisfactie nebuna. Nu aveam o privire de atotstiutoare, dar nici una tampa. Nu ma erijam in detinatoarea adevarurilor absolute, dar nici nu paream omul din epoca de piatra. Nu ca acel om ar fi fost prost, ci pentru ca nu cunostea atatea sensuri ale vietii si-ale cuvantului. Aveam o figura normala, ma comportam aproape ireprosabil, doar ca nu comentam unde se astepta sa comentez si nu faceam referiri acolo unde se credea ca ele ar fi necesare. Surpriza de pe chipul celor care-mi asteptau reactiile (nu acestea, ci ceea ce credeau ei ca voi face sau spune) era nedisimulata. Nu aveau timp sa se gandeasca si la aceasta posibilitate (de-a nu comenta, de-a asculta, de-a fi detasata). Poate ca era un joc de-al meu, dar, la un moment dat, mi s-a parut crud. Plus ca putea denatura.
Acum incerc sa-mi exprim parerile, sa las sa se observe pe fata mea ce cred despre un subiect sau altul, dar parca nu mai am aceeasi figura, parca nu mai este aceeasi placere. Insa sunt cu constiinta impacata ca nu insel, ca nu mint. Macar prin gesturi sa par normala. Nu ca n-as fi, dar totul este interpretabil si oamenii se pot lansa in aprecieri care mai de care mai abracadabrante.
O sa inchei cu ceva frumos. N-am spus eu, poate n-a spus-o nici cel de la care am auzit-o. Mi-a placut si v-o impartasesc. Sau mi-o repet mie insami:
"In infinitul timpului si al spatiului, ne-am intalnit in aceeasi nebuloasa, in acelasi sistem solar, in acelasi secol, pe aceeasi planeta, in generatii apropiate sau asemanatoare, in acelasi continent sau chiar in aceeasi tara, poate si-n acelasi oras, si totusi ne uram, ori cel putin suntem indiferenti unul fata de altul, in loc sa ne aruncam unii in bratele altora, inteligenti si prosti, buni si rai, frumosi si urati, inmarmuriti de spaima naturii infinite si ostile."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu