Da....clar nu e comod sa sap la baza sufletului si sa imi dau voie sa vad lucruri la care am incercat sa nu ma gandesc si senzatii sau sentimente pe care am incercat sa le ignor atata timp. Deocamdata sunt destul de confuza privitor la tot ce se intampla cu mine. Viata de zi cu zi reuseste inca sa ma agite, sa ma tina "la foc automat" insa atunci cand ajung acasa si intru in cada cu apa fierbinte totul se limpezeste.Agitatie, teama, nervozitate, frustrari, oboseala...toate dispar ca prin minune si nu ramane decat clipa, suspendata undeva intre luciul apei si aburul albicios de deasupra. Ma uit in oglinda si vad o panza goala, insa nu este un gol care ma sperie.
Este pajistea verde de la marginea padurii care iti ofera un orizont mult mai larg, mai luminos, mai colorat...necunoscut dar in acelasi timp imbietor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu